Mușchi tensor al vălului palatin
| Tensor al vălului palatin | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | musculus tensor veli palatini |
| Parte din | muscles of soft palate[*][[muscles of soft palate |]]  |
| Origine | fosa scafoidă |
| Inserțiune | aponevroza palatină |
Artere | a. maxilară |
Nervi | n. pterigoidian medial |
| Acțiune | tensionează palatul moale înainte de ridicare |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1139 |
| TA | A05.2.01.103 |
| FMA | 46730 |
| Termeni anatomici ai mușchilor(en)[traduceți] | |
Mușchiul tensor al vălului palatin (latină: musculus tensor veli palatini), cunoscut și sub numele de peristafilin extern sau după inserții sfenosalpingostafilin, este unul din cei cinci mușchi pereche ai palatului moale. Este format din două părți – o parte verticală musculară și o parte mai orizontală fibroasă, care formează aponevroza palatină.[1]
Structură
Mușchiul tensor al vălului palatin se compune din două mănunchiuri destul de distincte de fibre musculare separate de un strat de țesut fibroelastic. Este format în proporție de 60% din fibre albe (rapide).[2] Mănunchiul mai lateral este de forma unui triunghi inversat și are originea pe fosa scafoidă și aripa mare a osului sfenoid.[2] Mușchiul coboară anterior, lateral și inferior pentru a converge într-un tendon care înconjoară procesul hamular al lamei pterigoidiene mediale și o bursă interpusă. Această grupă de fibre se inseră apoi pe marginea posterioară a procesului orizontal al osului palatin și pe aponevroza palatină a porțiunii anterioare a velumului.[2]
Mănunchiul medial al mușchiului se află imediat adiacent peretelui membranos lateral al trompei lui Eustachio și poartă numele de mușchiul dilatator al tubei, care a fost descris pentru prima dată de Valsalva și ulterior confirmat de alte disecții anatomice.[2] Are originea superioară pe jumătatea posterioară a peretelui membranos lateral al trompei. Fibrele coboară brusc pentru a pătrunde și a se combina cu fibrele mănunchiului lateral al mușchiului.[2]
Inervație
Este inervat de nervul pterigoidian medial, o ramură a nervului mandibular. Astfel, tensorul vălului palatin este singurul mușchi al palatului moale care nu este inervat de nervul vag.[1]
Vascularizație
Tensorul vălului palatin primește sânge de la artera maxilară, o ramură a arterei carotide externe.
Acțiune
Este un tensor transversal al vălului palatin pe care îl întinde între cele două hamulusuri pterigoidiene.[3] În același timp vălul palatin devine o membrană de rezonanță cu rol în diverse activități fonatorii (cântat, vorbit). Mușchiul ajută și la ridicarea vălului palatin, fiind sinergist cu ridicătorul vălului palatin.[3] Prin fasciculele tubare el este și un dilatator al trompei, asigurând în timpul deglutiției o ventilare a urechii mijlocii.[3]
Note
- ^ a b en Richard L. Drake, Wayne Vogl, Adam W. M. Mitchell (). Gray's Anatomy for Students (ed. a 2-a). Philadelphia, PA: Churchill Livingstone. p. 1048. ISBN 978-0-8089-2406-7. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
- ^ a b c d e en Charles D. Bluestone (). „Anatomy”. Eustachian Tube: Structure, Function, Role in Otitis Media. BC Decker. p. 42. ISBN 1-55009-066-6.
- ^ a b c Sorin Bolintineanu; et al. (). „Peretele posterior al cavității bucale: Vălul palatin”. Anatomia omului (PDF). VI: Cap și gât. Timișoara: Editura „Victor Babeș”. p. 182. ISBN 978-606-786-081-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||
