Ramiro al II-lea al Aragonului

Ramiro al II-lea al Aragonului
Date personale
Poreclă	el monje, el monjo, lo monche, lo moncho
Născut	24 aprilie 1086
Decedat	16 august 1157 (71 de ani) Abbey of St. Peter the Old⁠(d), Aragon, Spania
Înmormântat	capilla de San Bartolomé de San Pedro el Viejo[*][[capilla de San Bartolomé de San Pedro el Viejo (Funeral chapel of the Kings of Aragon in Huesca, Spain)|​]]
Părinți	Sancho al V-lea al Aragonului și Navarei Felicia de Roucy
Frați și surori	Fernando Sánchez[*][[Fernando Sánchez ((1071-1086))|​]] Petru I al Aragonului și Navarei Alfonso I al Aragonului și Navarei
Căsătorit cu	Agens de Aquitania
Copii	Petronilla I a Aragonului
Religie	creștinism
Ocupație	conducător[*]​
Limbi vorbite	medieval Aragonese[*][[medieval Aragonese (language)|​]] limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	Rey de Aragón[*][[Rey de Aragón (title of nobility held by the head of state of Aragon, later transmitted to the monarch of Spain)|​]] (29 septembrie 1134–16 august 1157)
Familie nobiliară	Casa de Jimenez
Rege al Aragonului
Domnie	1134–1137/1157
Predecesor	Alfonso I al Aragonului și Navarei
Succesor	Petronilla I a Aragonului
Semnătură
Modifică date / text

Ramiro al II-lea (n. 24 aprilie 1086 – d. 16 august 1157, Abbey of St. Peter the Old^⁠(d), Aragon, Spania), a fost regele Aragonului din 1134 până la retragerea sa publică din 1137. El a fost fiul cel tânăr al lui Sancho Ramirez al Navarei și a Feliciei de Roucy.

Domnia lui Ramiro a fost tumultuoasă. La începutul domniei lui, a avut probleme cu nobilii săi, care credeau că el va fi docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca Rege, Domn și Tată pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiunea Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară a Regatului Aragon, la poziția de putere peninsulară care fusese înainte de pierderea Navarei.

În timpul dintre aderarea sa și logodirea fiicei sale, Ramiro distrusese deja o rebeliune a nobililor și știind că nu este un rege al războiului, el a dat autoritatea sa cumnatului său, Ramon Berenguer pe 13 noiembrie 1137. Ramon a devenit Prințul poporului Aragonez și șeful electiv al armatelor regatului. Ramiro nu a demisionat în mod oficial la drepturile sale regale, continuând să utilizeze titlul regal și păstrând afacerile regatului, însă s-a retras din viața publică, revenind la mănăstirea San Pedro în Huesca. A murit acolo pe 16 august 1157, iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla.

• Belenguer, Ernest (2006). «Aproximación a la historia de la Corona de Aragón». La Corona de Aragón. El poder y la imagen de la Edad Media a la Edad Moderna (siglos XII – XVIII). Sociedad Estatal para la Acción Cultural Exterior (SEACEX), Generalitat Valenciana y Ministerio de Cultura de España: Lunwerg, pp. 25–53. ISBN 84-9785-261-3
• Bisson, Thomas N. (2000). The Medieval Crown of Aragon: A Short History. Oxford: Clarendon Press.
• Chaytor, Henry John. (1933). A History of Aragon and Catalonia. London: Methuan Publishing.
• Lapeña Paúl, Ana Isabel. (2008). Ramiro II de Aragón: el rey monje (1134–1137). Gijón: Trea. ISBN 978-84-9704-392-2