Robert de Anjou
Robert de Anjou | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1277 Santa Maria Capua Vetere, Campania, Italia |
Decedat | (66 de ani) Napoli, Regatul Neapolelui |
Înmormântat | Bazilica Sf. Clara[*] |
Părinți | Carol al II-lea al Neapolelui[*] Maria a Ungariei, regină a Neapolelui |
Frați și surori | Maria of Anjou[*][[Maria of Anjou (Queen of Majorca)|]] Eleonora de Anjou[*] Blanche of Anjou[*][[Blanche of Anjou (Queen consort of Aragon (1283-1310))|]] Marguerite d'Anjou[*][[Marguerite d'Anjou (French noble)|]] Saint Louis de Toulouse[*][[Saint Louis de Toulouse (French Catholic bishop and saint)|]] Peter Tempesta[*][[Peter Tempesta (Italian noble)|]] Carol Martel de Anjou Raymond Berengar of Andria[*][[Raymond Berengar of Andria (Prince of Piedmont)|]] John of Gravina[*][[John of Gravina (younger son of Charles II of Naples and Maria of Hungary)|]] Philippe Ier de Tarente[*][[Philippe Ier de Tarente (Neapolitan nobleman)|]] |
Căsătorit cu | Iolanda de Aragon[*] (–) Sancia de Mallorca, Regină a Neapolelui (–) |
Copii | Carol de Calabria Charles d'Artois[*][[Charles d'Artois (Neapolitan nobleman and court official)|]] Robert de Anjou[*] |
Ocupație | politician |
Activitate | |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | count of Provence[*][[count of Provence |]] King of Naples[*][[King of Naples |]] |
Familie nobiliară | Dinastia capețiană de Anjou |
Monarh | |
Modifică date / text |
Robert de Anjou (în italiană Roberto d’Angiò; n. 1277, Santa Maria Capua Vetere, Campania, Italia – d. , Napoli, Regatul Neapolelui), numit „cel Înțelept“ (il Saggio), a fost rege al Regatului de Napoli din 1309 până în 1343. A fost fratele regelui Carol Martel de Anjou și unchiul regelui Carol Robert de Anjou.
Originea
Robert a fost fiul regelui Carol al II-lea de Napoli și al reginei Maria de Ungaria.
Mecenatul artistic și cultural
Între anii 1328-1333 la curtea sa din Napoli a activat pictorul Giotto di Bondone. Tot la curtea sa din Napoli l-a adus pe scriitorul Giovanni Boccaccio, care a avut o relație cu Maria de Conti, fiică nelegitimă a regelui, care apare ca Fiammetta în multe din creațiile literare ale lui Boccaccio.
În anul 1333 i-a sprijinit pe franciscani să obțină Cenaclul din Ierusalim, sala în care conform tradiției a avut loc Cina cea de Taină.