Scaunul Sibiului, în germană Hauptstuhl Hermannstadt, Hermannstädter Hauptstuhl sau Hermannstädter Stuhl), a fost cea mai importantă unitate administrativă a comunității sașilor transilvăneni, înființată în secolul al XII-lea cu sediul la Sibiu (germană Hermannstadt).
Începuturile colonizării
După opinia lui Friedrich Teutsch, colonizarea așezărilor din capitulul Sibiului a început cu localitățile Sibiu, Șura Mare, Slimnic și Vurpăr, împreună cu hotarul denumit „Braniș” folosit în „devălmășie” (împreună). Ca urmare, s-au format localitățile surori: Hamba, Roșia, Noul și Daia. De asemenea, același autor consideră că localitățile: Gușterița („Villa Humperti”), Turnișor („Villa Epponis”) și Șelimbăr au purtat numele greavilor lor. Teutsch afirmă că satele: Avrig, Bradu, Cașolț, Cisnădie, Cisnădioara, Cristian și Tălmaciu s-au format mai târziu.[1]
Pe de altă parte, Karl Kurt Klein semnalează faptul că în timpul lui Geza II s-au colonizat în capitulul Sibiului localitățile Cristian („Insula Christiana”) și Cisnădie-Heltau (nume ce ar proveni de la „Heldwin”), acestea făcând parte din primele colonizări, numele lor trăgându-se de la greavii lor.[2]
În anul 1453, sașilor din Șapte Scaune li s-a atribuit teritoriul cetăților de graniță (Grenzburgengebiet), pe care l-au administrat până în anul 1867, sub denumirea de "Scaunul filial al Tălmaciului (Talmescher Filialstuhl sau Filialstuhl Talmesch).[3]
Stema
Stema Scaunului Sibiului și stema Sibiului au fost identice, incluzând două spade încrucișate, cu mânerele în partea superioară. Ele reprezintă Jus Gladii Minus (Minor) + Jus Gladii Majus (Maior), dreptul de a pronunța pedeapsa cu moartea. Potrivit heraldicii, fondul roșu al scutului, împreună cu cele două spade, reprezintă acest drept.[4]
Domenii aparținătoare
Scaunul Sibiului avea în administrarea sa următoarele localități, grupate după cum urmează:
Localitățile componente principale, care erau următoarele:
Amnaș, în germană Hamlesch, în maghiară Omlás.
Avrig, în germană Freck, Fryk, în maghiară Felek.
Bradu, în germană Girelsau/Gerhardsau, în maghiară Fenyőfalva.
Populația românească din sudul Transilvaniei și caracterul colonizării săsești din secolele XII-XIII - în SAI, XIII, 1969.
Așezarea sașilor în Transilvania, București, 1992.
Șt. Pascu - Voievodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1972.
G. Popa-Lisseanu - Sicules et Roumains. Un proces de desnationalisation, București, 1933.
Quellen aus sächsischen Archiven, 1880.
A. Sacerdoțeanu - Andreanum și alte acte (II) - în Țara Bârsei, 2, 1935.
A. Schaser - Reformele iosefine în Transilvania și urmările lor în viața socială, Sibiu, 2000.
Fr. Schuller - Zur Einführung des Königsrichteramtes in den Stühlen der "provincia Cibiniensis" - în KVSL, VII, 6, 1884.
J. Sollner - Statistik des Grossfürstenthums Sibenbürgen, Sibiu, 1856.
Otto Mittelstrass, Wilfried Heller și Hartmut Asche - Historisch- Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, Ortsnamenbuch. Publicat de "Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde"
Note
^Fr.Teutsch - Besiedlung des „alten Landes”, vol. 24, 1901, p.107.
^„Ne infigem radacinile in Sibiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
v•d•m
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte Scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”
Sursa 1 împarte Scaunul în localități principale, scaune filiale și alte domenii, iar Sursa 2 nu face precizări. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează localitățile principale, exceptând filialele și alte domenii, listă aparținând lui G.E.Müller. Sursa 3 — diploma regelui Ladislau al V-lea din 1453 care menționeză satul Plopi (vezi aici) ca aparținător Scaunului filial al Tălmaciului.
v•d•m
Districte ale sașilor transilvani în secolul al XV-lea.