În teoria numerelor, valuarea p-adică[1] sau ordinul p-adic al unui număr întregn este exponentul celei mai mari puteri a numărului primp care îl divide pe n. Se notează cu . Echivalent, este exponentul la care apare în descompunerea în factori primi a lui .
Valuarea p-adică este o valuare și dă naștere unui analog al valorii absolute obișnuite. În timp ce completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută obișnuită are ca rezultat numerele reale, completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută -adică are ca rezultat numerele p-adice .[2]
Din proprietatea de multiplicativitate rezultă că pentru rădăcinile unității și și în consecință și Subaditivitatea rezultă din inegalitatea triunghiului nearhimediană .
Alegerea bazei p în puterea nu face nicio diferență pentru majoritatea proprietăților, dar menține formula produsului:
unde produsul se face după toate numerele prime p și valoarea absolută obișnuită, notată . Aceasta rezultă considerând descompunerea în factori primi: fiecare factor contribuie prin inversul său la valoarea absolută p-adică a sa, iar apoi valoarea absolută arhimediană uzuală le simplifică pe toate.
Completarea lui în raport cu această metrică conduce la mulțimea a numerelor p-adice.
Note
^Ion D. Ion, Nicolae Radu (). Algebră (ed. 4). Editura didactică și pedagogică. p. 409.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^ Dummit, David S.; Foote, Richard M. (). Abstract Algebra (ed. 3rd). Wiley. pp. 758–759. ISBN 0-471-43334-9.
^Ireland, K.; Rosen, M. (). A Classical Introduction to Modern Number Theory. New York: Springer-Verlag. p. 3.Format:ISBN needed
^Niven, Ivan; Zuckerman, Herbert S.; Montgomery, Hugh L. (). An Introduction to the Theory of Numbers (ed. 5th). John Wiley & Sons. p. 4. ISBN 0-471-62546-9.