Valuare p-adică

În teoria numerelor, valuarea p-adică[1] sau ordinul p-adic al unui număr întreg n este exponentul celei mai mari puteri a numărului prim p care îl divide pe n. Se notează cu ν p ( n ) {\displaystyle \nu _{p}(n)} . Echivalent, ν p ( n ) {\displaystyle \nu _{p}(n)} este exponentul la care apare p {\displaystyle p} în descompunerea în factori primi a lui n {\displaystyle n} .

Valuarea p-adică este o valuare și dă naștere unui analog al valorii absolute obișnuite. În timp ce completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută obișnuită are ca rezultat numerele reale R {\displaystyle \mathbb {R} } , completarea numerelor raționale în raport cu valoarea absolută p {\displaystyle p} -adică are ca rezultat numerele p-adice Q p {\displaystyle \mathbb {Q} _{p}} .[2]

Distribuția numerelor naturale prin valuarea lor 2-adică, etichetate cu puterile lui doi corespunzătoare în scriere zecimală. Zero are o valuare infinită.

Definiție și proprietăți

Fie p un număr prim.

Numere întregi

Valuarea p-adică a unui număr întreg n {\displaystyle n} este definită ca fiind

ν p ( n ) = { m a x { k N 0 : p k n } dacă  n 0 dacă  n = 0 , {\displaystyle \nu _{p}(n)={\begin{cases}\mathrm {max} \{k\in \mathbb {N} _{0}:p^{k}\mid n\}&{\text{dacă }}n\neq 0\\\infty &{\text{dacă }}n=0,\end{cases}}}

unde N 0 {\displaystyle \mathbb {N} _{0}} desemnează mulțimea numerelor naturale (inclusiv zero) și m n {\displaystyle m\mid n} denotă divizibilitatea lui n {\displaystyle n} prin m {\displaystyle m} . În particular, ν p {\displaystyle \nu _{p}} este o funcție ν p : Z N 0 { } {\displaystyle \nu _{p}\colon \mathbb {Z} \to \mathbb {N} _{0}\cup \{\infty \}} .[3]

De exemplu, ν 2 ( 12 ) = 2 {\displaystyle \nu _{2}(-12)=2} , ν 3 ( 12 ) = 1 {\displaystyle \nu _{3}(-12)=1} și ν 5 ( 12 ) = 0 {\displaystyle \nu _{5}(-12)=0} deoarece | 12 | = 12 = 2 2 3 1 5 0 {\displaystyle |{-12}|=12=2^{2}\cdot 3^{1}\cdot 5^{0}} .

Uneori se folosește notația p k n {\displaystyle p^{k}\parallel n} , însemnând k = ν p ( n ) {\displaystyle k=\nu _{p}(n)} .[4]

Dacă n {\displaystyle n} este un număr întreg pozitiv, atunci

ν p ( n ) log p n {\displaystyle \nu _{p}(n)\leq \log _{p}n} ;

aceasta rezultă direct din n p ν p ( n ) {\displaystyle n\geq p^{\nu _{p}(n)}} .

Numere raționale

Valuarea p-adică poate fi extinsă la numerele raționale prin funcția

ν p : Q Z { } {\displaystyle \nu _{p}:\mathbb {Q} \to \mathbb {Z} \cup \{\infty \}} [5][6]

definită prin

ν p ( r s ) = ν p ( r ) ν p ( s ) . {\displaystyle \nu _{p}\left({\frac {r}{s}}\right)=\nu _{p}(r)-\nu _{p}(s).}

De exemplu, ν 2 ( 9 8 ) = 3 {\displaystyle \nu _{2}{\bigl (}{\tfrac {9}{8}}{\bigr )}=-3} și ν 3 ( 9 8 ) = 2 {\displaystyle \nu _{3}{\bigl (}{\tfrac {9}{8}}{\bigr )}=2} deoarece 9 8 = 2 3 3 2 {\displaystyle {\tfrac {9}{8}}=2^{-3}\cdot 3^{2}} .

Unele proprietăți sunt:

ν p ( r s ) = ν p ( r ) + ν p ( s ) , {\displaystyle \nu _{p}(r\cdot s)=\nu _{p}(r)+\nu _{p}(s),}
ν p ( r + s ) min { ν p ( r ) , ν p ( s ) } . {\displaystyle \nu _{p}(r+s)\geq \min {\bigl \{}\nu _{p}(r),\nu _{p}(s){\bigr \}}.}

Mai mult, dacă ν p ( r ) ν p ( s ) {\displaystyle \nu _{p}(r)\neq \nu _{p}(s)} , atunci

ν p ( r + s ) = min { ν p ( r ) , ν p ( s ) } , {\displaystyle \nu _{p}(r+s)=\min {\bigl \{}\nu _{p}(r),\nu _{p}(s){\bigr \}},}

unde min {\displaystyle \min } este minimul (adică cel mai mic dintre cele două).

Valoarea absolută p-adică

Valoarea absolută p-adică pe Q {\displaystyle \mathbb {Q} } este funcția

| | p : Q R 0 {\displaystyle |\cdot |_{p}\colon \mathbb {Q} \to \mathbb {R} _{\geq 0}}

definită prin

| r | p = p ν p ( r ) . {\displaystyle |r|_{p}=p^{-\nu _{p}(r)}.}

Astfel, | 0 | p = p = 0 {\displaystyle |0|_{p}=p^{-\infty }=0} pentru orice p {\displaystyle p} și, de exemplu, | 12 | 2 = 2 2 = 1 4 {\displaystyle |{-12}|_{2}=2^{-2}={\tfrac {1}{4}}} și | 9 8 | 2 = 2 ( 3 ) = 8. {\displaystyle {\bigl |}{\tfrac {9}{8}}{\bigr |}_{2}=2^{-(-3)}=8.}

Valoarea absolută p-adică este:

nenegativă | r | p 0 {\displaystyle |r|_{p}\geq 0}
pozitiv definită | r | p = 0 r = 0 {\displaystyle |r|_{p}=0\iff r=0}
multiplicativă | r s | p = | r | p | s | p {\displaystyle |rs|_{p}=|r|_{p}|s|_{p}}
nearhimediană | r + s | p max ( | r | p , | s | p ) {\displaystyle |r+s|_{p}\leq \max \left(|r|_{p},|s|_{p}\right)}

Din proprietatea de multiplicativitate | r s | p = | r | p | s | p {\displaystyle |rs|_{p}=|r|_{p}|s|_{p}} rezultă că | 1 | p = 1 = | 1 | p {\displaystyle |1|_{p}=1=|-1|_{p}} pentru rădăcinile unității 1 {\displaystyle 1} și 1 {\displaystyle -1} și în consecință și | r | p = | r | p . {\displaystyle |{-r}|_{p}=|r|_{p}.} Subaditivitatea | r + s | p | r | p + | s | p {\displaystyle |r+s|_{p}\leq |r|_{p}+|s|_{p}} rezultă din inegalitatea triunghiului nearhimediană | r + s | p max ( | r | p , | s | p ) {\displaystyle |r+s|_{p}\leq \max \left(|r|_{p},|s|_{p}\right)} .

Alegerea bazei p în puterea p ν p ( r ) {\displaystyle p^{-\nu _{p}(r)}} nu face nicio diferență pentru majoritatea proprietăților, dar menține formula produsului:

0 , p | r | p = 1 {\displaystyle \prod _{0,p}|r|_{p}=1}

unde produsul se face după toate numerele prime p și valoarea absolută obișnuită, notată | r | 0 {\displaystyle |r|_{0}} . Aceasta rezultă considerând descompunerea în factori primi: fiecare factor p k {\displaystyle p^{k}} contribuie prin inversul său la valoarea absolută p-adică a sa, iar apoi valoarea absolută arhimediană uzuală le simplifică pe toate.

Un spațiu metric poate fi format pe mulțimea Q {\displaystyle \mathbb {Q} } cu o metrică (nearhimediană, invariantă la translații)

d : Q × Q R 0 {\displaystyle d\colon \mathbb {Q} \times \mathbb {Q} \to \mathbb {R} _{\geq 0}}

definită prin

d ( r , s ) = | r s | p . {\displaystyle d(r,s)=|r-s|_{p}.}

Completarea lui Q {\displaystyle \mathbb {Q} } în raport cu această metrică conduce la mulțimea Q p {\displaystyle \mathbb {Q} _{p}} a numerelor p-adice.

Note

  1. ^ Ion D. Ion, Nicolae Radu (). Algebră (ed. 4). Editura didactică și pedagogică. p. 409. Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
  2. ^ Dummit, David S.; Foote, Richard M. (). Abstract Algebra (ed. 3rd). Wiley. pp. 758–759. ISBN 0-471-43334-9. 
  3. ^ Ireland, K.; Rosen, M. (). A Classical Introduction to Modern Number Theory. New York: Springer-Verlag. p. 3. Format:ISBN needed
  4. ^ Niven, Ivan; Zuckerman, Herbert S.; Montgomery, Hugh L. (). An Introduction to the Theory of Numbers (ed. 5th). John Wiley & Sons. p. 4. ISBN 0-471-62546-9. 
  5. ^ cu relația de ordine uzuală, anume
    > n {\displaystyle \infty >n} ,
    și regulile pentru operațiile aritmetice,
    + n = n + = {\displaystyle \infty +n=n+\infty =\infty } ,
    pe axa numerelor extinsă.
  6. ^ Khrennikov, A.; Nilsson, M. (). p-adic Deterministic and Random Dynamics. Kluwer Academic Publishers. p. 9. Format:ISBN needed

Vezi și